Revoluționarea paleogenomicii: ARN-ul mamutului lânos descoperit în permafrost
Cercetătorii au reușit pentru prima dată să extragă și să secvențieze ARN dintr-un mamut lânos vechi de 40.000 de ani, dezvăluind o activitate genetică surprinzătoare păstrată în permafrost. Această realizare, desfășurată de oamenii de știință de la Universitatea din Stockholm în colaborare cu colegi din Suedia, Danemarca și China, a schimbat complet percepția asupra duratei de existență a ARN-ului post-mortem.
Experimentele au arătat că ARN-ul, despre care se considera că se degradează rapid, poate supraviețui zeci de milenii în condiții adecvate. Noua descoperire deschide frontiere inedite în paleogenomică, permițând cercetări aprofundate asupra fiziologiei speciilor extincte, investigații care erau imposibile doar prin analiza ADN-ului.
Echipa de cercetare a analizat țesut muscular extrem de bine conservat de la Yuka, un tânăr mamut descoperit în permafrostul din Siberia. Prin utilizarea unor tehnici avansate de secvențiere, cercetătorii au identificat molecule de ARN care reflectau activitatea genelor în momentul morții animalului.
Genomul mamutului conține peste 20.000 de gene care codifică proteine, dar studiul a demonstrat că doar anumite căi metabolice, precum contracția musculară și răspunsurile la stres, erau active în mostrele analizate. Semnele de stres acut observate sugerează că Yuka ar fi fost atacat de prădători înainte de a muri.
Printre cele mai interesante descoperiri se numără microARN-urile, molecule mici care reglează expresia genelor. Aceste microARN-uri prezentau mutații specifice mamutului, constituind o dovadă clară a originilor lor din specia dispărută. Este pentru prima dată când cercetătorii observă direct tipare de reglare genetică ale unui animal din epoca de gheață.
Studiul a dus la identificarea unor gene necunoscute anterior, bazându-se pe datele de ARN antic, un rezultat fără precedent în paleogenetică. Această cercetare arată că ARN-ul poate rămâne intact mult mai mult decât se credea inițial, deschizând posibilități de secvențiere a virusurilor ARN antice, inclusiv tulpini potențiale din epoca de gheață ale gripei sau coronavirusurilor.
Oamenii de știință speră să combine ARN-ul preistoric cu ADN, proteine și alte biomolecule conservate pentru a reconstrui profiluri biologice complex ale faunei dispărute din epocile glaciare. Studiile integrate de acest tip ar putea revoluționa înțelegerea ecosistemelor din vremea glaciarelor și a evoluției speciilor precum mamutul lânos.
